Eroul meu se numeste Ciprian Anton, are 39 de ani și este din Sfântu Gheorghe. Este unul dintre acei oameni pentru care imposibil nu există. A rămas imobilizat într-un scaun cu rotile în urma unui accident petrecut acum 16 ani, dar această tragedie nu l-a dărâmat, nu i-a anihilat pofta de viață, ba dimpotrivă, este ceea ce l-a determinat să devină ce este astăzi: un lider de necontestat și un exemplu de urmat, în pofida dizabilității sale. De la vârsta de 23 de ani, Ciprian nu a mai putut să meargă, fizic, pe propriile picioare, dar asta nu l-a oprit să facă performanță. S-a apucat de tenis de câmp în scaun cu rotile si ambiția, dublată de dorința de a demonstra că viața lui nu s-a sfârșit odată cu accidentul suferit, l-au adus până pe cele mai înalte locuri în clasament. A ajuns campion național la tenis în scaun rulant și la simplu și la dublu. Este căpitanul echipei masculine de cupa Davis și este, totodată, primul antrenor de tenis în fotoliu rulant din țară. Dar, mai presus de toate, este un om puternic, mereu cu zâmbetul pe buze și gata oricând să sară în ajutorul celorlalți. A muncit enorm și și-a dobândit acum o independență invidiată chiar și de cei fără vreo dizabilitate: conduce propria mașină special adaptată nevoilor sale, călătorește singur în țară și străinătate, îi consiliază pe ceilalți ca el, îi ajută să capete încredere în forțele proprii, să devină independenți. Este acel lider anonim care își pune existența și experiența în slujba celorlalți fără să aștepte nimic în schimb și fără să îl împinga cineva de la spate. Misiunea principală a lui Ciprian acum este să îi convingă pe cât mai mulți dintre cei care suferă de o dizabilitate, că sportul este ceea ce le trebuie pentru a obține independența pe care și-o doresc atât de mult, pentru a scăpa de sentimentul de inutilitate care îi bantuie pe cei mai mulți. Ciprian este și vicepreședinte al Comitetului Național Paralimpic și va insoți anul viitor delegația României la Jocurile Paralimpice de la Tokyo.