Cu vecinii nu e niciodată simplu. Dar câteodată ajunge să treci dincolo de bună ziua ca să afli pe ce lume suntem. Vecinul meu, B., e un muncitor neștiut pentru binele unei comunități sărace. Bătrânii de undeva din Subcarpații de Curbură îl știu pe el și pe camarazii lui de mulți ani, de când tot urcă râpele și drumurile neasfaltate cu mașinile lor tot-teren, încărcate cu de toate câte lipsesc de prin gospodăriile uitate. Duc pachete când e vremea mai rea, și se întorc numai ei știu cu ce în suflete. Și copiii familiei – călători alături de B. – vin înapoi îmbogățiți cu încă și încă o experiență ce se așază în ce va fi mai târziu persoana lor. Care va ști să facă bine. Cred că așa schimbă lucrurile un lider, când caută energii care seamănă cu ale lui și crește odată cu ceilalți. Ok, recunosc, trebuie să găsească și motivații speciale pentru copiii treziți cu noaptea-n cap 